Ne-am trezit la ora nouă și am fugit la fereastră, lipindu-ne nasurile de geam. La ora zece deja eram afară, ca să simțim primii fulgi topindu-se pe mâinile calde și pe limbă.
Afară cernea tot mai des, iar vârtejurile ușoare de fulgi care se învolburau în fața ferestrei îi făceau pe trecători să-și ridice gulerele, să-și strângă mai bine fularele în jurul gâtului iar mâinile căutau căldura buzunarelor.
După o bulgăreală cinstită și sănătoasă, ne-am întors în casă. Matei a făcut o baie cu apă fierbinte, apoi am pregătit câte o ciocolată caldă pentru fiecare.
Este primul an în care Matei împodobește bradul singur, cap-coadă și a ieșit minunat. Am stat alături, undeva în fundal, și l-am urmărit.
Știu că pentru el nu a fost mare lucru, pentru mine a fost încântare pură. Ceva de care îmi voi aminti peste ani, cu siguranță.
Căldură avem, mâncare avem, ne-am decorat casa. Avem brad pentru Crăciun, cadourile pentru Matei sunt pregătite. Părinții noștri sunt sănătoși, noi suntem sănătoși, suntem împreună.
Imaginea îmi părea aproape idilică. Și i-am șoptit soțului ușor… Îți dai seama că acestea ar putea fi vremurile bune, de care vom fi conștienți abia ani mai târziu?
https://mamadematei.ro/acestea-ar-putea-fi-vremurile-bune-de-care-vom-fi-constienti-abia-ani-mai-tarziu/
Search